
Prima întâlnire cu bona: ce să întrebi și la ce să fii atent
Prima întâlnire cu bona e ocazia de a vă cunoaște. Ce clarifici înainte, ce întrebări pui, la ce să fii atent în discuție și în interacțiunea cu copilul și ce urmează după.
“Are referințe foarte bune.”
Este, probabil, una dintre informațiile pe care orice părinte își dorește să le audă atunci când caută o bonă pentru copilul său.
Și este firesc. Atunci când lăsăm în grija unei persoane copilul nostru, vrem să știm că acea persoană a mai avut grijă de copii, că a fost apreciată de familiile cu care a lucrat și că putem avea încredere în ea.
Dar există o idee pe care noi, la Nanette, o spunem foarte des părinților:
Referințele bune nu promit succesul unei noi colaborări.
La prima vedere, poate părea contradictoriu. Dacă o familie a fost foarte mulțumită de o bonă, de ce nu ar trebui să fie și următoarea familie?
Pentru că o colaborare între o bonă și o familie nu este construită doar din experiență și recomandări. Este construită din oameni, nevoi, așteptări, principii și, nu în ultimul rând, din relația pe care bona reușește să o construiască cu acel copil.
O referință ne spune cum a fost experiența unei bone într-o anumită familie. Este o informație importantă, dar nu poate anticipa exact cum va funcționa relația într-un alt context.
O familie poate avea nevoie de o bonă care să fie foarte flexibilă, să petreacă mult timp afară cu copilul și să se adapteze unui program schimbător.
O altă familie poate avea nevoie de o persoană foarte organizată, care să respecte cu strictețe rutina copilului și programul stabilit.
Ambele familii pot fi foarte mulțumite de aceeași bonă, dar din motive diferite.
De aceea, atunci când verificăm o referință, nu ne interesează doar dacă familia a fost mulțumită, ci și în ce context a avut loc colaborarea.
Modul în care părinții văd creșterea copilului poate fi foarte diferit de la o familie la alta.
Cum sunt stabilite limitele?
Câtă libertate în explorare are copilul?
Cum sunt abordate mesele, somnul, activitățile sau momentele de opoziție?
O bonă poate fi apreciată într-o familie pentru că se potrivește foarte bine cu valorile și stilul de parenting al părinților respectivi, iar într-o altă familie, aceleași metode pot să nu fie ceea ce părinții își doresc.
Compatibilitatea nu înseamnă că există un singur mod corect de a face lucrurile. Înseamnă că modul de lucru al bonei și așteptările familiei se întâlnesc într-un punct comun.
Puteți avea o bonă cu experiență, recomandări excelente și o comunicare foarte bună cu părinții.
Și totuși, uneori, personalitatea copilului și cea a bonei nu se potrivesc.
De aceea, o selecție bună nu se termină în momentul în care alegem candidata. Urmează întâlnirea, perioada de acomodare și observarea relației reale dintre copil și bonă.
Referința ne poate spune cum a fost bona într-o altă familie. Acomodarea ne arată cum se construiește relația cu familia voastră.
Referințele sunt cu atât mai utile atunci când candidata are deja experiență în lucrul cu copii și poate oferi datele de contact ale unor familii pentru care a lucrat.
Ideal este să putem discuta cu o familie cu care bona a avut o colaborare recentă, relevantă și suficient de lungă pentru ca aceasta să își fi putut forma o imagine reală despre modul ei de lucru.
Nu toate referințele au însă aceeași valoare. Ne interesează, de exemplu, dacă experiența anterioară seamănă, din anumite puncte de vedere, cu ceea ce caută noua familie:
Cu cât contextul este mai relevant pentru noua colaborare, cu atât informațiile primite din referință ne pot ajuta mai mult.
O referință nu ar trebui să însemne doar un “Da, am fost mulțumiți de ea”. O discuție cu familia pentru care bona a lucrat poate să ne ajute să verificăm informațiile oferite de candidată și să înțelegem mai bine experiența ei.
Putem afla, de exemplu:
Aceste informații ne ajută să vedem dincolo de interviu și de ceea ce povestește candidata despre propria experiență. Dar, poate cel mai important, ne ajută să punem experiența în context.
O referință bună presupune mai mult decât câteva întrebări puse formal. Încercăm să înțelegem cum a fost, în realitate, colaborarea dintre bonă și familie.
De exemplu, în loc să întrebăm doar:
“Ați fost mulțumiți de bonă?”
putem întreba:
“Care au fost responsabilitățile ei principale?”
“Cum era relația cu copilul?”
“Cum reacționa atunci când apăreau situații mai dificile?”
“Cum comunica cu dumneavoastră?”
“Cum primea observațiile sau feedbackul?”
“Ce v-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu ea?”
“A existat ceva ce v-ați fi dorit să fie diferit?”
“Cum s-a încheiat colaborarea?”
Răspunsurile ne oferă o imagine mult mai nuanțată decât o simplă recomandare.
Pentru noi, selecția unei bone nu se oprește doar la “are experiență” sau “are referințe bune”.
Ne uităm la omul din spatele experienței: cum lucrează, cum comunică, cum reacționează în situații dificile, cum vorbește despre copii și despre familiile cu care a lucrat, ce fel de relație construiește și cât de bine se poate potrivi unei anumite familii.
Referințele ne ajută să verificăm și să completăm această imagine pentru că, în final, nu căutăm o bonă perfectă și nici o bonă care a fost potrivită pentru altcineva.
Căutăm o bonă potrivită pentru copilul, nevoile și familia din fața noastră.
Acesta este unul dintre motivele pentru care o referință bună este importantă, dar nu este niciodată singurul criteriu.
Foto: SHVETS production / Pexels.

Prima întâlnire cu bona e ocazia de a vă cunoaște. Ce clarifici înainte, ce întrebări pui, la ce să fii atent în discuție și în interacțiunea cu copilul și ce urmează după.

Referințele bune contează, dar nu garantează o colaborare reușită. Ce arată o referință, când e relevantă și ce întrebăm familia la care a lucrat bona înainte.
Această ofertă apare o singură dată